autoritāte

autoritāte
I. n.
1. авторитет
2. вес
LKLv59
▪ Termini
lv ped.
lv Ar cieņu, uzticēšanos, atzīšanu saistīta brīvprātīga atkarības attieksme pret personību, institūciju, ideju, kas spēcīgi, pārliecinoši ietekmējusi indivīdu, personu grupu vai sabiedrību kopumā. Personības, institūcijas, idejas u. tml. sabiedriskā atzīšana. Vara, kas balstās uz cieņu, uzticēšanos un atzinību. Personiskā autoritāte balstās uz augstām personības morālajām īpašībām, izcilām spējām, prasmēm veidot attiecības ar citiem cilvēkiem
ru авторитет
en authority
lv Persona, kura ar savu darbību, nopelniem, attieksmi sabiedrībā, apkārtējos cilvēkos izpelnījusies cieņu, ir brīvprātīgi atzīta par atdarināšanas cienīgu paraugu, ietekmē sabiedrību, apkārtējos cilvēkus un ar kuras uzskatiem un viedokli rēķinās; ietekmīga persona
ru авторитет
en authority
lv Paraugs, kas balstīts uz cieņu vai varu vienam pār otru
ru авторитет
en authority
Zva00
▪ EuroTermBank termini
Ek, Fin
ru авторитет
Izgl, Ped, PedStr
ru авторитет
ETB
▪ Skaidrojumi
lv Izcelsme - vācu Autorität \< latīņu auctoritas (auctoritatis)’vara’
autoritātes nesējs
lv 1. Viena, vairāku vai daudzu cilvēku acīs iemantota patiesības, pareizības vai taisnības garanta reputācija
lv 2. Cilvēks, kam ir liela ietekme, kas ieguvis uzticību, cieņu, kas tiek uzskatīts par izcilu speciālistu kādā jomā
Jum99
▪ Sinonīmi
lietv.
1. speciālists
2. padomdevējs; soģis
3. iespaids; svars
4. ietekme
5. kompetence
T09

Latviešu-krievu vārdnīcu. 2014.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Полезное


Смотреть что такое "autoritāte" в других словарях:

  • autoritate — AUTORITÁTE, autorităţi, s.f. 1. Drept, putere, împuternicire de a comanda, de a da dispoziţii sau de a impune cuiva ascultare. 2. Organ al puterii de stat competent să ia măsuri şi să emită dispoziţii cu caracter obligatoriu. ♦ Reprezentant al… …   Dicționar Român

  • Autoritāte — (lat.), unter Genehmigung; a. tutoris, im römischen Recht soviel wie: unter Mitwirkung des Vormundes eines Minderjährigen bei den Rechtsgeschäften des letztern …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • autoritate — au·to·ri·tà·te s.f. OB var. → autorità …   Dizionario italiano

  • autoritáte — s. f. (sil. a u ), g. d. art. autoritäţii; (instituţii, persoane) pl. autoritäţi …   Romanian orthography

  • for — FOR, (2) foruri, s.n. 1. Piaţă publică în Roma antică, unde era concentrată viaţa social politică, religioasă şi economică a oraşului şi unde se judecau procesele. 2. Autoritate, instanţă, organ de stat. 3. (În sintagma) For interior = conştiinţă …   Dicționar Român

  • oficial — OFICIÁL, Ă, oficiali, e, adj. 1. Care emană de la o autoritate, de la un guvern, de la un stat; care este declarat, stabilit prin lege; care reprezintă o autoritate, un guvern, un stat. Buletinul oficial = periodic în care se publică legile,… …   Dicționar Român

  • prestigiu — PRESTÍGIU s.n. Autoritate morală de care se bucură cineva sau ceva; vază, consideraţie; importanţă. ♢ fig. Strălucire, farmec, atracţie. – fr. prestige (lat. lit. praestigium). Trimis de cornel, 28.01.2004. Sursa: DLRM  PRESTÍGIU s.n. 1.… …   Dicționar Român

  • resort — RESÓRT1, resoarte, s.n. Sector, domeniu de activitate; p. ext. persoanele care îl reprezintă. ♢ Autoritate de resort = autoritate sub a cărei jurisdicţie intră o problemă şi care are competenţa de a o rezolva. ♢ expr. A fi de resortul cuiva = a… …   Dicționar Român

  • stăpânire — STĂPÂNÍRE, stăpâniri, s.f. Acţiunea de a (se) stăpâni şi rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominaţie. ♢ expr. A avea stăpânire asupra cuiva = a avea autoritate, ascendent moral asupra cuiva;… …   Dicționar Român

  • putere — PUTÉRE, puteri, s.f. I. 1. Faptul de a putea; capacitate, însuşire, posibilitate fizică, morală, intelectuală de a acţiona, de a realiza ceva; putinţă. 2. Mare forţă fizică, tărie, puternicie. ♢ loc. adv. Din toate puterile = cu toate forţele, cu …   Dicționar Român

  • ascendent — ASCENDÉNT, Ă, ascendenţi, te, adj., subst. 1. adj. Care urcă, suitor. ♢ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinţi, de la nepoţi la bunici etc. ♦ (fig.) Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu… …   Dicționar Român


Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»